Crossing not allowed 

POLAND, Wrocław

Nie-Taki Foundation

Crossing not allowed
Trecerea oprită

Author and director: Katarzyna Knychalska
Co-directors and actors: Tomasz Rodowicz, Marcin Kęszycki
Set and costume design: Szymon Antoniak
Music by: Tomasz Rodowicz
Video, technical support: Karol Budrewicz

Spectacol itinerant 

EN

For hundreds of years, many innocent people have been forced to leave their homes, belongings, loved ones, and everything that made up their world in an instant. Throughout human history, entire nations have been displaced from their homes, whether due to singular armed conflicts or prolonged persecution. Today, alongside the ongoing flight of Ukrainians, people from Yemen, Sudan, Venezuela, Syria, and Iraq are also leaving their homes in fear. Regardless of how we politically interpret the causes of these refugee crises, the human experience remains unchanged: fear, loneliness, uncertainty, hunger, cold, and anguish for loved ones. The performance takes the form of a performative walk/exhibition during which the audience finds a place to sit on makeshift seats created from backpacks. They are guided by two actors (Tomasz Rodowicz – Chorea Theatre, Marcin Kęszycki – Teatr Ósmego Dnia), who are both custodians and creators of this world. Within the performance space, real objects belonging to refugees are displayed, and each one triggers a new, true story. The performance creates an atmosphere of shared presence, inviting reflection on an important issue. Its aim is not to lecture, scold, or accuse, but rather to present a state of reality and pose questions. A performance on such a topic should leave the audience with hope and a sense that something can be done. That is why, at the end of the performance, viewers are invited to approach a “lottery machine” from which they can draw one of several account numbers, each corresponding to an aid organization supporting refugees across the world and at every border. Naturally, the performance also refers to the current migration crisis on the Polish-Belarusian border. This is one of the main routes of illegal migration from Africa and Asia into Europe. Every day, hundreds of people attempt to cross a tall, barbed-wire wall that tears through their clothes and skin. What follows are many nights spent in a cold and dangerous forest, without access to water, food, or shelter. If caught, they are pushed back by border guards to the Belarusian side, where they are often beaten and tortured, only to try crossing again, again and again. Although activists and aid organizations operate on the border, the crisis is so immense that they cannot cope alone. Many people still die in the borderland forest, never reaching the help they so desperately need.

The Nie-Taki Theatre Foundation has been active since 2009, engaging in a wide range of activities that support and animate theatrical life in Poland. We publish two theatre-focused magazines: teatralny.pl – an online platform – and nietak!t, a printed journal dedicated to the independent theatre scene. Our work includes organizing numerous panels, workshops, meetings, and competitions aimed at strengthening the theatre landscape in Poland, with particular attention to independent artists. The Foundation is also committed to producing socially engaged performances that address complex and timely topics. For years, we have been creating theatre rooted in local communities – incorporating the stories of specific places, their residents, and even their buildings. We experiment with space, often bringing abandoned or decaying sites back to life through performance. We value collective work and frequently invite renowned Polish theatre artists to collaborate on our projects, helping to build connections and solidarity within the theatre community.

RO

Timp de sute de ani, mulți oameni nevinovați au fost forțați să-și părăsească casele, bunurile, pe cei dragi și tot ce alcătuia lumea lor într-o clipă. De-a lungul istoriei omenirii, națiuni întregi au fost strămutate din casele lor, fie din cauza unor conflicte armate singulare, fie a persecuțiilor prelungite. Astăzi, pe lângă fuga continuă a ucrainenilor, și oamenii din Yemen, Sudan, Venezuela, Siria și Irak își părăsesc casele de frică. Indiferent de modul în care interpretăm politic cauzele acestor crize ale refugiaților, experiența umană rămâne neschimbată: frică, singurătate, incertitudine, foame, frig și grijă pentru cei dragi. Spectacolul ia forma unei călătorii/expoziții performative, în timpul căreia publicul își găsește un loc pe scaune improvizate, create din rucsacuri. Aceștia sunt ghidați de doi actori (Tomasz Rodowicz – Teatrul Chorea, Marcin Kęszycki – Teatrul Ósmego Dnia), care sunt atât custozi, cât și creatori ai acestei lumi. În spațiul de spectacol, sunt expuse obiecte reale aparținând refugiaților, iar fiecare dintre ele declanșează o poveste nouă, adevărată. Spectacolul creează o atmosferă de prezență comună, invitând la reflecție asupra unei probleme importante. Scopul său nu este de a ține lecții, de a certa sau de a acuza, ci mai degrabă de a prezenta o stare a realității și de a pune întrebări. Un spectacol pe o astfel de temă ar trebui să îi dea publicului speranță și sentimentul că se poate face ceva. De aceea, la sfârșitul spectacolului, spectatorii sunt invitați să se apropie de un „automat de loterie” din care pot extrage unul dintre mai multe numere de cont, fiecare corespunzător unei organizații de ajutor care sprijină refugiații din întreaga lume și la fiecare graniță. Bineînțeles, spectacolul se referă și la actuala criză migratorie de la granița polonezo-belarusă. Aceasta este una dintre principalele rute de migrație ilegală din Africa și Asia către Europa. În fiecare zi, sute de oameni încearcă să traverseze un zid înalt, din sârmă ghimpată, care le sfâșie hainele și pielea. Urmează multe nopți petrecute într-o pădure rece și periculoasă, fără acces la apă, hrană sau adăpost. Dacă sunt prinși, sunt împinși înapoi de grăniceri pe partea belarusă, unde sunt adesea bătuți și torturați, doar pentru a încerca să traverseze din nou… iar și iar. Deși activiștii și organizațiile umanitare operează la graniță, criza este atât de mare încât nu pot face față singuri. Mulți oameni mor în continuare în pădurea de la graniță, fără a ajunge niciodată la ajutorul de care au atât de multă nevoie.

Fundația Teatrală Nie-Taki este activă din 2009, implicându-se într-o gamă largă de activități care susțin și animă viața teatrală din Polonia. Publică două reviste axate pe teatru: teatrelny.pl – o platformă online – și nietak!t, o revistă tipărită dedicată scenei teatrale independente. Munca lor include organizarea a numeroase paneluri, ateliere, întâlniri și concursuri menite să consolideze peisajul teatral din Polonia, acordând o atenție deosebită artiștilor independenți. Fundația se angajează, de asemenea, să producă spectacole sociale, care abordează subiecte complexe și actuale. De ani de zile, creează un teatru înrădăcinat în comunitățile locale, încorporând poveștile unor locuri anumite, ale locuitorilor lor și chiar ale clădirilor lor. Experimentează cu spațiul, adesea readucând la viață situri abandonate sau în decădere prin intermediul spectacolelor. Prețuiesc munca colectivă și invită frecvent artiști de teatru polonezi renumiți să colaboreze la proiectele lor, contribuind la construirea de conexiuni și solidaritate în cadrul comunității teatrale.