Legea copyright în artele performative

Copyright Law in Performing Arts

Legea copyright în artele performative

conference held by Jean-Guy Lecat, Officier des Arts et des Lettres

conferință susținută de Jean-Guy Lecat, Ofițer al Artelor și Literelor

EN

The living arts have a universal character given that the material used is the human being. In theaters around the world, artists and technicians speak the same language even beyond linguistic differences. That said, the rules governing the performing arts are different from one country to another. The idea of this talk is precisely to explore these differences around the question of moral and pecuniary copyright. These questions concern theatre/opera directors, choreographers, set, costume, light, and video designers, among others. Are all these artists of the living arts considered as creators/authors (this is, for example, not the case in France except for the social component) and are their works protected against copying? Does the remuneration take into account the fact that they are authors?

In 1966, after having worked as a fitter, model maker, and draughtsman in Thomson-Houston’s factories, Jean-Guy Lecat completed six months of training at the Television Studios: Les Buttes Chaumont. During this time, he met Claude Perset, a set designer and theatre architect. Lecat left the factory and became Perset’s assistant for ten years. From this point, Lecat practiced every job in the theatre, including acting. He participated in over 100 productions for many directors, including Jean-Louis Barrault, Roger Blin, Jean-Marie Serreau, and Peter Brook. He also worked with several architects, maintaining a strong connection to both architecture and theatre. From 1976 to 2000, Lecat was tasked by Peter Brook with researching, transforming, or creating more than 200 spaces in 165 cities, including Tokyo, New York, Moscow, Johannesburg, Montreal, Buenos Aires, Mexico City, Sydney, Jerusalem, Berlin, Vienna, Belgrade, Athens, Rome, Amsterdam, San Francisco, Wellington, Madrid, and Tbilisi. A book detailing his work with Brook, „The Open Circle” by A. Todd and J.G. Lecat was published. He left the Peter Brook Company in 2000. Since then, Lecat has worked as a consultant for architects, building theatre spaces in Frankfurt, Copenhagen, Glasgow, Barcelona, Tokyo, and especially La MaMa Theatre (architects B and B), BAM Majestic Harvey (architect Hugh Hardy), Theatre for a New Audience (architect Frank O. Gehry and Hugh Hardy) in New York, Teatro Azul de Almada (architects M.G. Dias) in Lisbon, Naves del Antiguo Matadero (slaughterhouse turned theatre) in Madrid, The Roundhouse (architect J. McAslan), The Unicorn Theatre and The New Young Vic (architect Steve Tompkins) in London (winner of the RIBA London Building of the Year Award), The Abbey Theatre (architect John Keogan) in Dublin, Les 3 Baudets (architect Anthony Bechu), fitting out for Alvin Ailey Dance Festival in Paris, Teatro Blue (transformation of a 17th-century carpentry into a theatre) in Pistoia, Italy, and a theatre in cardboard boxes and fiberglass over scaffolding at the PQ07 in Prague. Concurrently, Lecat began sharing his experiments and discoveries by organizing over 100 workshops every two months around the world. These workshops on space are open to young professionals or students, directors, architects, set designers, and light designers. He has also given about 70 lectures in 50 different countries on directing actors or building theatre spaces. Additionally, he has published three books and written articles in 20 different theatre or architectural publications.

RO

Artele vii au un caracter universal dat fiind că materialul utilizat este ființa umană. În teatrele din întreaga lume, artiștii și tehnicienii vorbesc aceeași limbă, chiar și dincolo de diferențele lingvistice. Totuși, regulile care guvernează artele spectacolului sunt diferite de la o țară la alta. Ideea acestei discuții este tocmai de a explora aceste diferențe în jurul întrebării privind drepturile de autor morale și pecuniare. Aceste întrebări îi preocupă pe regizorii de teatru/operă, pe coregrafi, scenografi, creatori de costume, designeri de lumini și video, printre alții. Sunt toți acești artiști din artele vii considerați creatori/autori (de exemplu, acest lucru nu este cazul în Franța, exceptând componenta socială) și sunt lucrările lor protejate împotriva copierii? Remunerația ține cont de faptul că sunt autori?

În 1966, după ce a lucrat ca modelator și desenator tehnic în fabricile Thomson-Houston, Jean-Guy Lecat a urmat șase luni de pregătire la Studiourile de Televiziune: Les Buttes Chaumont. În această perioadă, l-a cunoscut pe Claude Perset, un scenograf și arhitect de teatru. Lecat a părăsit fabrica și a devenit asistentul lui Perset timp de zece ani. Din acest moment, Lecat a practicat fiecare meserie din teatru, inclusiv actoria. A participat la peste 100 de producții pentru mulți regizori, inclusiv Jean-Louis Barrault, Roger Blin, Jean-Marie Serreau și Peter Brook. De asemenea, a colaborat cu mai mulți arhitecți, menținând o legătură strânsă atât cu arhitectura, cât și cu teatrul. Din 1976 până în 2000, Lecat a fost însărcinat de Peter Brook cu cercetarea, transformarea sau crearea a peste 200 de spații în 165 de orașe, inclusiv Tokyo, New York, Moscova, Johannesburg, Montreal, Buenos Aires, Ciudad de Mexico, Sydney, Ierusalim, Berlin, Viena, Belgrad, Atena, Roma, Amsterdam, San Francisco, Wellington, Madrid și Tbilisi. Una din cărțile care detaliază creația sa alături de Brook este „The Open Circle” de A. Todd și J.G. Lecat. Lecat a părăsit compania lui Peter Brook în 2000. De atunci, Lecat a lucrat în calitate de consultant pentru diferiți arhitecți, construind spații teatrale în Frankfurt, Copenhaga, Glasgow, Barcelona, Tokyo și, în special, La MaMa Theatre (arhitecți B și B), BAM Majestic Harvey (arhitect Hugh Hardy), Theatre for a New Audience (arhitect Frank O. Gehry și Hugh Hardy) în New York, Teatro Azul de Almada (arhitecți M.G. Dias) în Lisabona, Naves del Antiguo Matadero (abator transformat în teatru) în Madrid, The Roundhouse (arhitect J. McAslan), The Unicorn Theatre și The New Young Vic (arhitect Steve Tompkins) în Londra (câștigător al RIBA London Building of the Year Award), The Abbey Theatre (arhitect John Keogan) în Dublin, Les 3 Baudets (arhitect Anthony Bechu), amenajarea pentru Alvin Ailey Dance Festival în Paris, Teatro Blue (transformarea unei tâmplării din secolul al XVII-lea într-un teatru) în Pistoia, Italia, și un teatru din cutii de carton și fibră de sticlă peste schele la PQ07 din Praga. În paralel, Lecat a început să împărtășească experimentele și descoperirile sale, organizând peste 100 de ateliere la fiecare două luni în întreaga lume. Aceste ateliere despre spațiu sunt deschise tinerilor profesioniști sau studenților, regizorilor, arhitecților, scenografilor și designerilor de lumini. De asemenea, a susținut aproximativ 70 de conferințe în 50 de țări diferite despre regie sau construirea spațiilor de teatru. În plus, a publicat trei cărți și a scris articole în 20 de publicații diferite despre teatru sau arhitectură.