Când ne gândim la spațiu, pentru început ne imaginăm că e vorba de arhitectură, de loc. Primul spațiu important este cel interior, de care cu toții avem nevoie, este locul unde ne regăsim în singurătate sau cel care ne ajută în comunicarea cu ceilalți. Apoi, putem vorbi de un spațiu religios sau de ritual sau un spațiu militar, dacă aducem în discuție teatrul politic. Spațiul are capacitatea de a se multiplica și de a crea noi semnificații. Există și un spațiu poetic sau putem experimenta lipsa spațiului. De asemenea, este important și grăitor spațiul pe care fiecare dintre noi îl alege, în primele rânduri sau mai în spate.
Teatrul elisabetan, spre exemplu, avea un spațiu specific. Scena elisabetană este în formă de pinten, cu loji de jur împrejur pentru nobilime, jos stătea poporul, iar actorii jucau pe acest pinten. Se forma un soi de T. La Shakespeare nu existau decoruri. Practic, primul spațiu gol, dinainte de a-l teoretiza Peter Brook, a fost în teatrul elisabetan. Costumele constituiau, de fapt, decorul. Nobilii își ofereau îmbrăcămintea lor actorilor, ca aceștia să poată juca marile texte istorice. De exemplu, pe timpul lui Shakespeare, pentru a ilustra pădurea din piesa „Macbeth”, intra un vestitor cu o creangă și spunea: „Pădurea se mișcă”. Forța simbolică era foarte mare. Spațiul era alcătuit prin și de simboluri. Pentru mine, Spațiul este legat în primul rând de Shakespeare.
Teatrul rămâne adesea o activitatea de nișă, deși el ar trebui să fie un bun cetățenesc, să facă parte din educație. Dar un oraș care are un teatru este ca un oraș care are aeroport. Teatrul „Tony Bulandra” este un aeroport pentru multe personalități culturale, iar acestea lasă o urmă aici, așa cum merită și generațiile actuale.
When we think about space, we first imagine that it is about architecture, about a specific place. The first important space is the interior one, which we all need, it is the place where we find ourselves in solitude or the one that helps us communicate with others. Then, we can talk about a religious or ritual space or a military space, if we bring into discussion political theater. Space has the ability to multiply and create new meanings. There is also a poetic space or we can experience the lack of space. Also important and telling is the space that each of us chooses, in the first rows or further in the back.
The Elizabethan theater, for example, had a specific space. The Elizabethan stage is in the shape of a spur, with boxes all around for the nobility, the common people sat below, and the actors played on this spur. It formed a kind of T. Shakespeare did not have sets. Basically, the first empty space, before Peter Brook theorized it, was in the Elizabethan theater. The costumes were, in fact, the setting. The nobles gave their clothing to the actors, so that they could play the great historical texts. For example, during Shakespeare’s time, to illustrate the forest in the play „Macbeth”, a herald entered with a branch and said: „The forest is moving”. The symbolic force was very powerful. The space was made up of and by symbols. For me, Space is primarily linked to Shakespeare.
Theater often remains a niche activity, although it should be a community good, should be part of education. But a town that has a theater is like a town that has an airport. The „Tony Bulandra” Theater is an airport for many cultural personalities, and they leave a mark here, as current generations deserve.
Mc Ranin
FESTIVAL PRESIDENT
MANAGER OF TONY BULANDRA THEATRE
