Csokonai National Theater Debrecen, Hungary / Ungaria
The Csokonai National Theater Debrecen was built in 1865. In 1915 it took the name of Mihály Vitéz Csokonai, the iconic poet of Debrecen. In 2012 it received national theater status.
A complete renovation of the historic building started in 2018 and a new theater building in the Forum shopping mall, called the Csokonai Forum, was also completed.
The renovated historic building opened to the public in September 2023. The theatre has three sections: prose, opera and dance. The company has 30 actors.
Teatrul Național Csokonai Debrecen a fost fondat în 1865. În 1915 a luat numele de Mihály Vitéz Csokonai, poetul iconic al orașului Debrețin. În 2012 a primit statutul de teatru național.
O renovare completă a clădirii istorice a început în 2018 și a fost finalizată și o nouă clădire a teatrului în centrul comercial Forum, numită Forumul Csokonai.
Clădirea istorică renovată a fost deschisă publicului în septembrie 2023. Teatrul are trei secțiuni: proză, operă și dans. Compania are 30 de actori.
The Trojan Women
Troienele
Authors / Autori: Euripide, J.P. Sartre, Gyula Illyés (hungarian translator / traducător maghiar)
Directed by / Regizat de: Szabó K. István
In the 20th century, in the shadow of world wars, Euripides’ so-called “anti-war” dramas – “Hecabe” and “The Trojan Women” –, received special attention, in which the author shows the senseless human suffering caused by war from the perspective of the vanquished side, especially from the viewpoint of women. Nowadays, in the 21st century, in the midst of the threats of a new world war, the director István Szabó K. presents Euripides’ “The Trojan Women”, based on a retelling of Sartre and Gyula Illyés, from the perspective of four women, who are the original witnesses of the events that followed the fall of Troy.
In his adaptation, colliding emotional and rational dimensions, we are presented with a picture of what should never have happened, but was inevitable, as the gods took a gamble in their selfish game and, one way or another, Troy had to fall. In the performance, reflecting on the present situation, time is loosened and then completely dissolved, and with the haunting sounds and images from the great melting pot of history, it alludes to the eternal fire, to the smoking ruins. For the Helen of vanity is urging us to new campaigns of destruction, and no man can resist her temptation. While in the silence of death “only Trojan women give voice”.
În secolul al XX-lea, sub influența războaielor mondiale, au primit o atenție deosebită dramele așa-zise „antirăzboi” ale lui Euripide – „Hecuba” și „Troienele” –, în care autorul arată suferința umană fără sens cauzată de război din perspectiva părţii învinse, în special din punctul de vedere al femeilor. În zilele noastre, în secolul al XXI-lea, în mijlocul amenințărilor unui nou război mondial, regizorul István Szabó K. prezintă „Troienele” de Euripide, bazat pe o repovestire a lui Sartre și Gyula Illyés, din perspectiva a patru femei, care sunt martorele evenimentelor care au urmat căderii Troiei.
În adaptarea sa, punând cap la cap dimensiuni emoționale și raționale, ni se prezintă o imagine a ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată, dar a fost inevitabil, deoarece zeii au pariat în jocul lor egoist și, într-un fel sau altul, Troia a fost nevoită să cadă. În spectacol, reflectând asupra situației prezente, noțiunea timpului se pierde și apoi se dizolvă complet, alături de sunetele și imaginile din marele creuzet al istoriei, care ajung să te bântuie, topindu-se în cele din urmă în focul etern, printre ruine fumegânde. Pentru că acea Elena a orgoliului ne mână spre noi campanii de distrugere și niciun om nu îi poate rezista. „Doar femeile troiene dau glas” tăcerii morții.
