Pentru mine, în teatru, geniul imaginii scenice rămâne regizorul care devine un creator după modul cum topește un “scenariu propriu” transformând original cuvintele în imagini scenice. Tot spectacolul devine un șir de imagini vii în scenă, despre care unii s-ar exprima greșit cu sintagma: “teatru de imagine”. O exprimare care intră în contradicție cu definiția teatrului. Lumea scenică se dezvăluie prin limbajul care o defineşte: imaginea scenică, iar concluzia e optimist de clară: fără imagine nu există teatru, nu există artă!
Monica Andrei, critic de teatru
